Azi e maine de ieri…

    E o expresie de care am facut uz de nenumarate ori in nenumarate contexte si care acum mi-a ajuns aproape in fata…sunt anul 5, sunt acolo unde nu ma vedeam niciodata , dar am ajuns…din pacate sau din fericire.

    A recut ceva vreme de cand n-am mai scis….si s-au inamplat multe de atunci, incec sa le scriu in acest post, pe toate…fara a ma uita la graataica, ca sunt beat…si n-am nici un chef sa va d de gramatica, stiu ca unul sau doi ma vegheaza da n-au nici o treaba…asta e daca nu va place …apasati x=ul din dreapta sau stanga…dupa sistem de operare…mac…pc…..cine-o fi:)….

    In fine, de cad n-am scris…m-am riscat la acea intrebare….si bine-am facut…de atunci si pana acum am avut parte de cea mai faina perioada din viata mea…i am in love…for real, and she probably is “the one”…i’m crazy like in the first 2 days…and there have been more than 9 nounths….amn scris in engleza ca daca nu intelegi…plmba-te…imcompetenta e prea mare in romania sa o mai sustin si eu, poate asa iti dai seama ca nu intelegi si ceva nu e bine cu tine nu cu cei din jur:))).
       Intre timp, nu mai sunt in aracic, de azi nici succesorul meu…nu mai sunt vice anosr de ceva vreme, am organizatie proprie… Asociatia pentru Calitate in Societatea Moderna(ACSM), in curand ne vedeti in ziare:)))…facem chestii de calitate….si o sa fim vazuti///eu sper si muncesc in acea speranta…..pana una alta am fo cu trabantu la mare..cautati pe trilulilu.ro pickachu furia galbena si ma vedeti in actiue:))

     In fine, nam chef sa scriu mare branza, sunt beat…si in curand o dau pe chestii serioase…si la scris si la viata, ca viata nu asteapta, daca nu sti cand sa o intampini tu…te ia pe la spate si ti-o trage de te ustura:)))

numa bine oameni buni, numa bine

Ce e dragostea?

Cam asta vreau sa scriu in cateva randuri, acum in sesiune cand n-am chef si nici stare de invatat…
Cum as defini eu dragostea….: un set de intrebari puse de doua persoane, care nu cauta raspunsuri ci inteleg conceptul… definitia e mai complicata decat intrebarea, insa asa este. Adica, chiar si primele contacte cu EA sau EL sunt sub forma de intrebari, intr-adevar, primele au raspunsuri, dar cand incepe sa se contureze o relatie, apar intrebari fara raspuns, iar daca isi gasesc raspunsul se distruge relatia…e un fel de “crede si nu cerceta”… Astfel de intrebari sunt: “De ce ne-am combinat, de ce imi esti asa de draga, cum de existi etc”. Si zic ca daca primesti raspuns la astea se pierde relatia pentru ca atunci relatia e formata din intrebari si raspunsuri si nu mai e nimic misterios, nimic atractiv, palpitant…e doar un joc monoton de “DA si NU”.
      Asa ca, atunci cand iti pui si tu astfel de intrebari, nu cauta raspunsuri ci traieste, ca daca vei cauta raspunsuri vei pierde esentialul, neasteptatul, misterul, vanatoarea sau cum vrei sa o numesti, eu o numesc dragoste…doua fiinte care se inteleg, se completeaza, sunt compatibile si se iubesc…

Asa ca dragul meu cititor, nu uita ca viata e frumoasa si trebuie lasat se desfasoare natural, sa mearga totul de la sine si atunci vei fi fermecat de ce poti simti, de cum poti trai…

Asta zicea un prieten, acum cateva zile, intr-o noapte de betie pe la 3 dimineata…frumoasa noapte, insa numai azi mi-am dat seama ca avea dreptate si nu vorbea numa berea din el. Stateam la tigara pe coridor si ca in orice sesiune din anul 1 si pana acum, chiar si in asta…injuram facultatea si aceasi intrebare “Cine drq m-a pus sa dau la faculta asta?”….si aud niste colegi mai mari, anul 5, la ultima sesiune, ultimele examene gandidu-se ca asa le vine sa se lase…si inca isi puneau aceasi intrebare…
      Poi daca dupa 5 ani de constructii, de politehnica, inca te intrebi cine te-a pus sa dai la poli…nu pot sa nu ma intreb unde sunt centrele de consiliere in cariera din licee si ce drq te invata politehnica in 5 ani, daca in fata portilor vietii inca te intrebi de ce ai dat aici.
     Eu sunt numa anul 4 si m-am hotarat sa scriu aici, sa marturisesc cam ce am reusit sa invat in 3 ani jumate de politehnica de pana acum…Poi prima data am invatat sa gatesc, de nevoie, apoi am invatat sa fac bani din nimic…acelasi motiv,..la vreo 3 luni de la prima zi de student…am invatat sa copiez…ca altfel nu merge…am invatat sa fac frauda, sa bag alcool in camin, sa dau chefuri, sa beau, sa fumez mai mult ca inainte, sa nu reusesc sa imi impart banii, sa platesc tot felul de taxe tampite, sa imi cer dreturile…ca nu mi le da nimeni altfel, sa fiu calcat in picioare…cu tot cu drepturi, sa traiesc in aceasi 20mp cu inca 4 colegi, sa impart buda, dusurile si chiuvetele cu inca 150 de colegi de pe palier, sa imi fac nevoile acolo in conditii de igiena maxima pt un gandac, sa accept promisiuni fara rezolvari, sa nu fiu intrebat daca vreau ceva optional, sa uit de examene si predari, sa vanez note si nu in ultimul rand sa ma asociez cu alti colegi si sa facem chestii de calitate pt toti studentii…ca universitatea…la standardele ei de calitate isi permite sa ma lase sa invat toate lucrurile de mai sus , insa sa invat cum e sa fi    INGINER …..NU!
    E drept, inginer inseamna sa sti sa cauti, sa te descurci, insa nu cred ca e chiar asa…
Asa ca fratilor, toti suntem la constructii si majoritatea avem talent la altceva…poate chiar la scris…sau nush…la pescuit ca am primit acest apropo…
Va salut voios si viata e in continuare frumoasa…indiferent de starea mea:)

Da dragul meu, viata e frumoasa si de ce zic eu ca e frumoasa???
Viata e frumoasa cand te trezesti zambind dupa ce ai dormit 3 ore de la 7 la 10 dimineata, cand stai intr-un bar cu niste oameni pe care ii cunosti de cateva ore si te simti mai bine decat cu cei mai buni prieteni, cand joci tenis de masa la 5 dimineata, cand bei o bere cu ultimii bani, cand ai prieteni in toate colturile tarii, cand ajungi obosit la scoala ca ai avut o noapte alba, cand pierzi un tren si starnesti un zambet pe fata cuiva, cand scri 4 versuri din suflet si le salvezi pe unde apuci, cand ai cele mai tari amintiri din chestii ce altora le par banale, cand iti deschizi sufletul si il lasi sa vorbeasca, cand esti in pantaloni scurti si maieu la -5 grade in mijlocul iernii, cand sti ca ai examene insa te distrezi, cand nai bani nici sa treci strada insa esti implinit, cand iti iei prietena in brate, cand consolezi un prieten sau ii ridici moralul, cand esti suparat pt ca apoi sti sa pretuiest fericirea, cand gresesti pt ca numa asa inveti, cand scri pe un blog slab citit gandidu-te ca poate nu esti singurul ce gandeste asta, cand ajuti unde poti si cum poti, cand te certi cu prietenii pe chestii minore dar care ajung ntr-un final, prin impacare sa schimbe chestii mari, cand vezi pt prima data ca tara asta e de rahat insa poti sa o schimbi, cand iti dai seama ca reprezinti viitorul, cand esti parte din ceva mai mare, cand esti respectat sau luat la misto, din dragoste, de prieteni, cand iti dai seama ca aparentele inseala mai mult decat crezi, cand ai in cine sa ai incredere, cand fumezi ultima tigara de parca s-ar termina lumea, cand bei cafeaua de dimineata si iti maresti zambetul, cand schimbi ceva…oricat de mic, cand faci oameni sa zambeasca si sa traiasca si cand faci pe altii sa inteleaga ca viata e intr-adevar frumosa orice ar fi…fluctuanta, insa frumoasa.
      Asa ca dragul meu, cititor, sau draga mea, cititoare (fara nici o discriminare) char daca treci printr-o perioada mai grea…nu uita ca viata e frumoasa..poate nu azi sau ieri, poate nu maine sau acum, insa per ansamblu…in minte iti raman clipe frumoase si iti spun eu…un student amarat…ca viata reactioneaza f bine la optimism:))…te salut voios si poate, pe strada…ma vezi…ma cunosti si faci o bere…si iti mai explic de ce zic ca viata e frumoasa…

Ce-mi plac mie chestiile cu poreclele pt generatii…cica tata e din generatia hippie, mai am niste prieteni din genratia ‘89…si mai stiu ceva fete din generatia RBD…sunt multe generatii d’atea etichetate…insa io ma consider fiind parte din  generatia VIZIUNE:).
     Cine suntem noi cei din generatia asta???
    Noi suntem cei care vad o problema azi, ii gasec rezolvare…prezinta toata documentatia autoritatilor competente si ele ne spun ca nu e cazul, asta vreo 2-3 ani pana vede inca cineva aceasi problema…si de cele mai multe ori gaseste aceasi rezolvare…dar in cei 2-3 ani…noi deja rezolvam o alta “viitoare” problema si nu prea reusim sa ne asumam nimic…. Noi suntem cei care stau cu zilele in fata calculatoarelor si formeaza pozitii pe legi si pe actiuni ale conducatorilor statului, noi suntem cei care nu suntem implicati politic in nici un partid, dar pe care ne doare daca se schimba ceva in tara asta, pentru ca vrem sa se schimbe in bine…noi suntem cei care soptim la urechile unora ca ei sa poata sa strige in gura mare”am gasit rezolvarea!”, nu ca noi n-avem gura, da n-avem auditoriu.. Noi suntem cei pentru care viata personala a juns pe locul doi, sau in cel mai bun caz se contopeste cu ceea ce facem; noi suntem cei pe care ii doare prezentul si lupta pentru viitor, pentru schimbare. Noi suntem cei care vad ce ii inconjoara si care nu se multumesc cu putin, cei care simt si care iau atitudine si care fac sacrificii, suntem cei care se formeaza inafara sistemului…suntem cei care zic NU acolo unde se impune da,suntem studenti ca si ceilalti, suntem oameni ca si toti, insa suntem nascuti in generatia Viziune, pentru ca vem viziune…pentru ca luptam pentru viitor, pentru ca vrem nu vrem…reprezentam viitorul!
    Asa ca vere, frate sau ce cucu imi esti…scoala-te din betia asta numita post-comunism si priveste in jurul tau, au trecut 17 ani …aproape 18 si ine consideram dezvoltati……pe dracu!, inca suntem in tranzitie, inca nu suntem in democratie..inca n-avem auditoriu…sau lei in buzunar…. Daca vezi ceva gresit..ia atitudine, nu de unul singur…ca nu esti singur…ci impreuna cu ceilalti ca tine si ca mine….iar daca vezi ceva ce ti se pare “tare”…spune lumii despre acel ceva…poate undeva …aceasi chestie e “praf” si poate o sa o faca si aia tare…candva.
    Dragul meu cititor, ma crezi sau nu…si tu reprezinti viitorul, ca e ziua de maine sau anul viitor…ia atitudine, asuma-ti ce tia fost oferit cand ai ajuns pe lume, indiferent de generatie, fie ea generatia viziune, hippie sau RBD. 

M-am intalnit cu intrebarea asta de ceva vreme…si inca nu imi iese din cap…desi am auzit cateva raspunsuri…. Cum vad eu problema: niciuna NU ca e vorba de o prietena buna si va spun io ca sunt rare oportunitatile; una din ele….dar care??? sau amandoua???

     Daca e vorba de “iubita”…apare riscul ca in cazul unei despartiri sa nu ne stim asa de bine sau ceva sa nu mearga f bine si sa o pierzi si ca prietena…si ai dat cu bota inbalta!  Daca e vorba de “prietena buna”…e foarte tare, ca sunt rare si sunt persoane pe care te poti baza in orice problema si orice situatie, insa ce faci daca incepi sa o vezi altfel???Daca esti fraier…tii pt tine si la un moment dat prietenia voastra se va sparge… sau se va schimba….si destul de rar…in bine.
     Daca sunteti prieteni buni…ii spui in fata,cumva…nu stiu cum…si speri sa iti fie pe atat de buna amica pe cat o crezi sa te inteleaga intr-un fel sau altul…si poate devine iubita; si solutia asta…desi are un risc destul de ridicat…nu pot sa il calculez ca am copiat la probabilistica in anu 3…sau 2….desi e cu risc..imi surade mai mult. La urma urmei…de ce sa fi modest??? de ce sa te multumesti cu putin, cand poti avea mai mult??? De ce sa nu intrebi daca o consideri o amica buna, ca daca se supara si nu te intelege n-ai pierdut nimic…inseamna ca iti era o amica buna si nu era gata sa incerce macar sa te inteleaga, sa iti spuna ce pozitie are ea fata de situatie…si ce se poate face ca relatia voastra de amicitie sa nu aiba de suferit…in rau, ci numai in bine…fie ca se transforma in “altceva”…fie ca ramane la fel…sau intelegrea trece la alt nivel…si din prietena “buna”, ajunge “foarte buna”…
    Io…sincer…inca n-am raspuns in nici un fel la intrebarea asta…cred ca niciodata, io am lasat lucrurile sa mearga de la sine…si de obicei a fost bine…insa in anumite cazuri….imi vine sa raspund. Si daca TU, te intrebi acelasi lucru…si ai facut ceva, ai raspuns cumva…zi si mie!…nu fi egoist….

E trei si un sfert, n-am somn, am treaba…da n-am chef…asa ca scriu pe blog…poate iti mai dezmortesti si tu ochii trecand pe diagonala printre cuvinte…
Ma gandeam zilele trecute ca fiecare om are in minte un profil format al persoanei ideale si multi dintre noi incearca sa isi modeleze iubitul/iubita dupa acest profil….unii reusesc, altii nu. Insa unii nu au iubit/iubita si poate intalnesc o persoana care se conformeaza profilului ideal, insa care sunt sacrificiile necesare pentru ca acea persoana sa devina iubit/iubita. Care sunt riscurile pe care si le asuma atunci cand incearca sa duca o relatie de la un nivel la altul, oare merita? Ma intreb si eu, si va intreb si pe voi : “Merita sa pierzi un prieten pentru o posibila iubita???”. La intrebarea pe dos…daca merita sa pierzi o iubita ca sa ai un prieten bun,,,raspunsul meu e NU. E foarte greu sa ramai prieten cu cineva cu care ai fost si la care ai tinut f mult, e nevoie de mai multa iubire decat ii ofereai cand erati impreuna, dar un altfel de iubire, un fel de atasare…
    Si totusi, merita sa pierzi un prieten bun pentru o posibila iubita???  

Sunt sigur ca si tu ai fost copil candva si sunt aprope sigur ca si tu visai sa ajungi “un cineva”. Ma gandesc ca si u visai sa devi pompier, astronaut, general de armata, presedintele tarii sau un om puternic, un om care sa schimbe lumea. Aceasta chestie cu schimbatul lumii e un target pe care ni-l punem multi in copilarie, dar care dispare pe masura ce crestem datorita scepticismului celor mari, cei care stiu si fac…

Nu mai vreau sa ma gandesc ce stiu si fac cei mari, ca mi-e de ajuns sa ma uit pe geam si sa vad ca nu tiu prea multe si n-au facut prea multe. Habar nu au ca lumea nu se schimba de azi pe maine si nici nu se schimba cu apasarea unui buton. Vreau sa iti spun dragule sau draga, ca lumea e schimbata in fiecare zi, eu simt ca in fiecare zi schimb ceva in lume, cu fiecare pas pe care il fac, cu fiecare zambet pe care reusesc sa il obtin, cu fiecare sarut pe care il dau,cu fiecare plimbare mana de mana sau imbratisare, cu fiecare tigara ce o arunc pe jos si cu fiecare lacrima care mi se scurge pe obraz. Lumea o schimb cand intru in vorba cu o fata, cand o fac sa se simta bine, sa inteleaga ca e perfecta asa cum e.Aaaaahh …am ajuns la perfectiune, care e alt subiect tampit dupa mine. De ce toata lumea zie ca nu exista nimeni si nimic perfect, cand daca privim partea plina a paharului, fiecare fiinta si obiect e perfect in felul lui…problema e de incompatibilitate care duce la perfectare, ca daca mie imi place o femeie asa cum e si nu ma plictisesc de ea nici in 50 de ani, nu ma duc la alta, dar daca nu….e clar…

Sa revin la schimbatul lumii. Ziceam ca schimb lumea cu fiecare pas pe care il fac. Gandeste ca fiecare pas pe care il fac pe un drum contribuie la tasarea pamantului de sub drum, implicit la odificare stratului de pamant, care in urma cu 50-60 de ani era mult mai gros…. Ziceam ca schimb lumea cu fiecare zambet pe care il obtin; gandeste-te ca o persoana fericita e mult mai apta in orice activitate decat una suparata si aduce mai multa valoare adaugata in ceea ce face.               .. Gandeste-te ca fiecare persoana are nevoie de afectiune, pe care daca nu o primeste nu functioneaza normal, nu mai da acelasi randament, asa sunt si eu si tu si toti din jurul nostru….Gandeste-te ca lacrimile se revarsa cand trebuie sa te decsraci de sentimente, cand fiinta ta nu mai suporta un semtiment sau mai multe si atunci plangi, te simti nasol sau bine daca esti fericit, insa dupa aceea revi la starea aia de om care poate face orice.

Sunt fumator, nu stiu de ce, poate pentru starea aia euforica ce mi-o ofera tigarile sau pentru ca sunt un tampit…ce vroiam sa spun e ca mai arunc tigari pe jos, insa nu ma gandesc ca prin activitatea mea sunt o componenta care contribuie la poluarea globala. Sunt o componenta mica, care daca ar disparea singura poate nici nu s-ar observa vreo diferenta. Dar daca am disparea mai multe componente???

Asa cum eu nu constietizez ca sunt parte din poluarea globala, asa probabil nici tu nu contientizezi ca esti parte din viitor, esti parte din schimbarea lumii la care visai candva, esti parte prin simplul fapt ca existi. Nu ai dect o solutie in 2 pasi: constientizeaza acest lucru si ia atitudine! Gandeste-te ce te afecteaza cel mai mult pe lumea asta, cauta un grup de oameni care lupta pentru asta, sau daca nu exista creaza unul si IA ATITUDINE, ESTI PARTE DIN VIITOR!!!

Asta mi-e una din prioritatile primordiale, insa nu prea am timp sa fac aceasta cautare…si am unele perioade in care ma simt naspa, chiar foarte naspa din aceasta cauza. Eu fiind un om obisnuit cu o relatie pe termen lung, asa dintr-o data nu e usor sa te schimbi…si chiar am incercat sa iau si alta abordare a problemei, insa de ce sa fiu cineva care nu sunt, de ce sa ma prefac…asa sunt eu…si cine nu ma place….sa se uite in alta parte ca e democratie in tara asta….
    De ce sa ma prefac ca vreau relatii bazate pe sex? de ce sa ma mint ca nu vreau implicare sentimentala si afectiune? de ce sa fiu propria-mi iluzie???…pentru ca ar fi mai simplu sa ma ascund???….sau doar pentru ca ar fi mai accesibil…
NU!
     Sunt genul de om care are nevoie de mai multa afectiune decat majoritatea oamenilor, am nevoie de intelegere si de suport…am nevoie de cineva cu care sa fac lucruri simple: sa ma plimb, sa vbim la telefon, sa ne dam mailuri sau mesaje pe telefon, am nevoie de cineva cae intelege ca am nevoioe si de dezvoltare personala si ma sustine in ceea ce fac…am nevoie de cineva pe care sa sun inainte sa ma cert cu perna si sa ii spun somn usor, sau sa tin in brate pe acel cineva cand dorm…sa ii spun buna dimineata si ca mie dor de ea la telefon, sa imi marturisesc esecurile si succesele profesionale, sa ma asculte si sa o ascult… Asa sunt eu,…. un visator

      Asa…in caz ca va puneti intrebari….AM NEVOIE DE O FEMEIE…fiind heterosexual convins. Iar daca voi considerati ca ce am scris mai sus e inuman,nu e normal nu e etic si moral…faceti misto de mine cand ma vedeti, cand ne intalnim…ca doar e democratie si ma pot uita si io in alta parte.